ne’denumire

o linie nedefinită, albă, pe asfalt

o urmă fină de nesigur lăcrimat,

mă rog la cretă să m’arunce în neant,

mă rog la neştiinţă şi sper să fiu uitat.

.

vreau un albastru, moale micro’vid,

un scurt şi fără urmă vis pierdut,

să uit un suflet mult prea firav şi candid,

o zero existenţă, o coincidenţă, un ne’apărut.

.

ar fi prea complicat o răsuflare, o pierdere de timp,

o palmă m’ar trezi din idiotul meu delir,

din amorţeală nu mai ies, am receptorul frânt,

deci fug şi uit, cad anti’gravitaţie spre ultimul onir.