ne’denumire

o linie nedefinită, albă, pe asfalt

o urmă fină de nesigur lăcrimat,

mă rog la cretă să m’arunce în neant,

mă rog la neştiinţă şi sper să fiu uitat.

.

vreau un albastru, moale micro’vid,

un scurt şi fără urmă vis pierdut,

să uit un suflet mult prea firav şi candid,

o zero existenţă, o coincidenţă, un ne’apărut.

.

ar fi prea complicat o răsuflare, o pierdere de timp,

o palmă m’ar trezi din idiotul meu delir,

din amorţeală nu mai ies, am receptorul frânt,

deci fug şi uit, cad anti’gravitaţie spre ultimul onir.

Lasă un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s