fără

Nebun cu note’n cap şi degetele frânte,

Te simţi ascuns în pian, în umbre de morminte.

.

Nebun al tuturor; şi bun al nimănui,

De trist ce eşti acum, ne’nepăsare nu’i.

.

Alert şi zgâriat încerci să le şopteşti,

O lume fără oameni, o lume ce’o iubeşti.

.

Zâmbeşti în neştiinţă, întîmpinînd durerea,

O vezi în gălăgie, căci inhalezi tăcerea.

.

Eşti protejat, se pare, de viduri şi ne’viduri,

De aer şi ne’aer, de multi’nivelate riduri.

.

Oraşu’ţi este groapa şi săriturile’ţi sute,

Parc de beton, ciment, din fiare vii şi mute.

.

Şi iar alergi în noapte, să te ascunzi de umbre;

Şi iar ascunzi durerea cu mii de gânduri sumbre.

Un comentariu

Lasă un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s