Narcotic blond

Din zori ai dezlipit bucată de durere,

Din lună ai furat o galbenă ispită,

Cu dulce şi diabolică plăcere

Priveşti căscînd cum lumea se risipă.

.

Tu nu ai chef de joacă, omori din plictiseală,

Prin firele de păr şi ochii tăi senini

Se furişează scene de crimă ideală

Şi disperare, dependenţă de un galben chin.

.

Mireasmă’a dimineţii ce’mprospăteză şi sufocă,

Prezentă şi absentă eşti în acelaşi timp,

Narcoticul miros simţirea mi’o dislocă

Şi blondul colorit m’aruncă’n infinit.

.

p.s. băi, toamna