Din zori ai dezlipit bucată de durere,
Din lună ai furat o galbenă ispită,
Cu dulce şi diabolică plăcere
Priveşti căscînd cum lumea se risipă.
.
Tu nu ai chef de joacă, omori din plictiseală,
Prin firele de păr şi ochii tăi senini
Se furişează scene de crimă ideală
Şi disperare, dependenţă de un galben chin.
.
Mireasmă’a dimineţii ce’mprospăteză şi sufocă,
Prezentă şi absentă eşti în acelaşi timp,
Narcoticul miros simţirea mi’o dislocă
Şi blondul colorit m’aruncă’n infinit.
.
p.s. băi, toamna