cantitatea de aer care’o inspir zilnic e doar pentru mine. o da, sînt egoist, sînt egocentric.
caut panda, caut super eroi pe străzi şi vreu să văd semafoarele făcînd’uşi de cap sub o muzică electronică. o muzică stricată, dar cea mai aleasă din cele stricate. şi semafoare colorate, mult mai colorate decît semafoarele ordinare.
indiciul perfect de calitate ar fi cantitatea de panda pe metru pătrat. asta îmi aduce aminte de imaginea de lîngă liceul „m. eliade” – imaginea a două panda fu*king.
de fapt, am vrut să scriu despre „fata cu ochelari”, dar ea nu există. există fetele fără ochelari, iar faza este că nu vrea nimeni să ia ochelarii şi să’i poarte.
povești scurte despre povești scurte 
eu îi port.
degrabă’mi iau o pereche nouă 🙂
eu am avut cu ramă violetă,şi negri. Acum tot vreau noi dar trebuie la medic pu ei,să scrie reţetă nouă. Şi mie mi-e fricăăă