dragostea şi ochelarii de soare

Măi, da’ eram mai fericit când eram copil. Nu era lumea într’atât de complicată şi ochelari de soare erau mai puţini. Poate c’ eram mai fericit datorită naivităţii, ne’cunoaşterii lumii ce mă înconjoară. Şi nu pot spune că m’a stricat televizorul, căci priveam doar desene animate. Pe cât de ofensive sau nu ar părea acestea, ele mi’au cultivat o bucată din personalitate, mai mult sau mai puţin comună pentru o generaţie. Nu mai ştiam nici ce’i dragostea, iar cât despre prima mea de pereche de ochelari de soare – na, nu mai ţin minte prea multe.  Ţin minte vag c’ nu prea mă reprezentau, iar dorinţa era una simplă de copil: „VREAU”.
Cu trecerea timpului a rămas acelaşi „VREAU”, dar îmi port ochelarii de soare mai des şi în contra’argument articolului dat.

Dragostea la prima vedere implică prezenţa unei „vederi”, acum, însă, ne protejăm de priviri şi nu mai vedem într’atât de des ochi. Aş fi vrut să văd mai puţini ochelari de soare. Ochii chiar sunt frumoşi şi privindu’i mai atent şi mai îndelungat, culoarea se împarte în culori, căldura e mai caldă şi zâmbetul mai zâmbet. Aş fi vrut să pot citi ochii ca pe o carte, astfel ne’siguranţa şi tristeţea vor găsi alinare şi exprimare; astfel bucuria şi extazul vor deveni molipsitoare; astfel privirea va deveni un drog şi drogaţi vom merge pe străzi.

Drogaţi vom merge pe străzi şi vom fi fericiţi. Drogaţi vom merge pe străzi şi vom fi îndrăgostiţi.
Fii sigur să’ţi scoţi ochelarii, dar probabil mă vei vedea pe mine purtându’i.

Lasă un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s