castanul din rai sau cât de ușor e să te pierzi în

În ce. Încet.
Repede a trecut acea primăvară. De fapt, așa și a fost o primă vară, mai de suflet, aprilie de trup, martie de începuturi.
A mizat el pe o bucățică mică de curaj amestecat cu vin nefiert dar fierbinte.
Fierbinte mai mult în capul lui răsucit și straniu, cu o colecție proaspătă de probleme, anxietăți și necunoscute.
Fierbinte mai mult în inima lui încordată și dezacordată, ne-dată în primire nimănui. Roșie, vie? Nu mai știe nimeni.
Fierbinte mai mult în iarnă aproape trecută.

O fi spus el ceva sub nas ca să nu-l audă nimeni, dar a fost auzit.
Evita cumva pe ascuns privirile directe dar a fost privit.
Evita să provoace durere dar a strivit.

Ai vrut căldură? Poftim.
Ai vrut intersecții? Poftim.
Ai vrut ochi, buze, nas, respirații fierbinți în proximitate? Poftim.
Ai vrut să provoci durere? Poftim? Nu am înțeles, ești nebun?
Fugi.

Păi, ce ai decis până la urmă?
E castaniu, căprui sau cafeniu?
E dureros.

Lasă un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s